1. Vulcanul hawaian. Prezintă un coş cu poziţie centrală. Rezultă în cadrul erupţiilor sub formă de curgere. În relief se impun nu atât conurile vulcanice cât platourile vulcanice.
2. Vulcanul islandez. Prezintă mai multe centre de erupţie (coşuri) desfăşurate pe un anumit aliniament. Se dezvoltă tot în cadrul erupţiilor prin curgere de lavă.
3. Vulcanul peleian. Apare în urma erupţiilor explozive. În partea superioară a coşului lava se consolidează şi formează un dop. Între dop şi vatra lavei, pe coş, presiunea gazelor devine foarte mare; se ajunge la explozia vulcanică ce aruncă dopul; concomitent se aruncă şi o mare parte din conul vulcanic; rezultă aşa numitul dom vulcanic; exemple: Mont Pele, Krakatao.
4. Vulcanul strombolian. Este construit de către lavele vâscoase. Prezintă aparat vulcanic dar şi o anumită frecvenţă a erupţiilor de gaze şi piroclastite; rezultă lapili şi bombe vulcanice. Astfel, se realizează un aparat vulcanic cu dimensiuni mari. Exemple: Stromboli, Vezuviu, Etna.
5. Vulcanul de tip vulcanic. În condiţiile unei lave vâscoase apar dopuri şi rezultă explozii. Caracteristica este însă dată de faptul că la acest tip rezultă foarte multă cenuşă vulcanică şi în general elemente fine. Prezintă un ritm lent al exploziilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu